Cocoşul, în sfârşit!
aprilie 30th 2010 Posted at În cătare
23 comentarii 
Lăsăm maşina şi o luăm pe jos prin zăpadă. Iarna şi primăvara se întrepătrund într-un mod imprevizibil.
Rachete de mers pe zăpadă moale.
Pregătiri de tote felurile…
Greu de crezut că e aproape luna mai!
Luminişul unde a apărut cocoşul ăsta frumos, la 6.07, dimineaţa. Piesa verde prinsă pe picior se numeşte crotal, care este dovada faptului că vânătoarea a fost legală.
Răsărit de soare în pădure. La ora asta, vânătorul e deja pe drum spre cabană!
Un vânător adevărat respectă şi îi aduce un omagiu sălbăticiunii care i-a intrat în cătarea puştii. Ştiu că pentru iubitorii de animale (printre care mă număr şi eu), actul acesta pare brutal, crud şi gratuit, dar este necesar pentru menţinerea echilibrului biologic al ecosistemului. Altfel se poate ajunge la degenerarea speciilor. Cocoşul acesta este bătrân deja şi până a ajunge trofeu, chiar şi în această primăvară, a montat zeci de găini. Vânătoarea la cocoşii de munte este permisă doar între 20 aprilie şi 15 mai, după ce ei şi-au făcut datoria… Astfel, cocoşii mai tineri şi viguroşi vor putea prelua ei de acum această misiune. Numărul de exemplare care se pot vâna este strict limitat şi controlat.
Spre casă!
Ne revedem cu cocoşii la anul pe timpul acesta!
). Adică am făcut în deplasare ceea ce-mi place să fac şi acasă. Aş fi vrut să descriu mai pe larg reţetele, dar MiMi mi-a retezat elanul zicând că ieşim din pagină şi plictisim lumea. Din comentarii, rezultă însă că tot eu aveam dreptate. Gelozie de blogger?!