Hobby bun, hobby rău
octombrie 9th 2010 Posted at Demos
85 comentarii 
(The Persistence of Memory – Salvator Dali)
Pasiunile ne definesc aproape la fel de mult ca și ceea ce facem zi de zi ca să ne câștigăm traiul. Percepția lor de către ceilalți a început să devină o problemă extrem de subiectivă, gradul de subiectivism crescând direct proporțional cu nivelul de expunere mediatică. Observ de un timp că unii au voie să aibă hobby-uri, indiferent de natura lor, dar altora le sunt interzise pur și simplu pentru că figurile lor sau ceea ce reprezintă nu sunt pe placul unora dintre cei care îi judecă.
Dacă față de vânătoare, pot înțelege reținerile unora din rațiuni așa zis ecologice și de protecție a animalelor, față de alte preocupări de timp liber, care nu implică sacrificii de vieți, decât poate ale celor personale, chiar nu înțeleg antipatia pe care o afișează. Zeci de milioane de oameni și-au făcut din Michael Schumaher de pildă un idol, datorită performanțelor deosebite acumulate până acum. În fond, automobilismul e un sport modern, iubit de majoritatea tinerilor lumii civilizate. Când însă un tânăr om politic ca Victor Ponta iese în decor accidental în cursul unei întreceri sportive, se declanșează o întreagă sarabandă a comentariilor fel de fel. Vezi Doamne, ”țara arde și baba se piaptănă”! Țara arde de mult; au aprins-o alții, care, dacă ar știi cum s-o conducă, ar reuși să o scoată din situația asta; ne-ar fi tuturor mai bine cred.
Nu pot să nu remarc că ”hobby”-urile unora sunt mult mai indulgent privite, deși natura lor nu le face deloc cinste practicanților: alcoolul, femeile, petrecerile prelungite în companie dubioasă, înjurăturile ca la ușa cortului, jignirile proferate oricând sunt cu capsa pusă, adică mai mereu, condusul mașinii sub influența alcoolului și… ne oprim deocamdată aici. Un om băut la volan e un pericol public, indiferent de funcția lui în stat și de ”volanul” pe care-l ține în mână. Cu certitudine domnul Ponta nu are asemenea ”hobby”-uri.
Pasiuni și pasiuni. Unele dubioase, aparținând de pe acum trecutului, altele ale prezentului și viitorului, ca și oamenii care le practică. Să nu folosim dublu standard când le apreciem.