Category : Gourmet, gourmand

Mâncare în aer liber

Când eşti la munte şi munceşti fizic, nimic nu cred că e mai bun decât o mâncare făcută la ceaun, din ingrediente cât mai naturale. Casa e ocupată strategic de femeile familiei, care o pun la punct, tu lucrezi prin curte, mai baţi un cui, mai fixezi un zid. Apă, încă nu, decât de la izvor. Aragaz, nu, aşa că un foc în curte şi un ceaun de fontă, în care mâncarea nu se prinde de fund, sunt tot ce ai nevoie ca să încropeşti ceva de-ale gurii. Reţeta e simplă şi parţial improvizată. Din suita de fotografii care urmează o să vedeţi şi singuri cum se face, dar vin totuşi cu unele precizări.

Se călesc în untură sau ulei câteva cepe tăiate mărunt, ciuperci şi un ardei. (Dacă ai şi un ajutor, aşa cum am avut eu, îl foloseşti cu încredere. Mai mare lingura ca el! :) ) Se adaugă boia dulce şi carnea tăiată cubuleţe, amestecându-se din când în când, până când scade zeama pe care o lasă între timp. Se înnăbuşe cu apă caldă, se sărează după gust, iar spre sfârşit se adaugă un cartof dat pe răzătoare, un pahar de vin şi verdeţurile (pătrunjel, cimbru, foaie de dafin) tocate mărunt, piper şi o linguriţă de muştar, ca să taie dulceaţa cepei. Se mănâncă din farfurii adânci, cu lingura, însoţită de castraveţi covăsiţi.

Separat, ca un antreu, prăjim la foc iute câteva fileuri de păstrăvi, care stau pe foc doar câteva secunde, maximum un minut. Acestea se servesc fie cu mujdei, fie cu suc de lămâie.

În tot acest timp, bucătarul trebuie bine hidratat, cu câte o bere rece, în care uneori aruncă şi o jumătate de lămâie.

În aşteptarea scobarului (Salată de icre şi ciortan la grătar, cu mămăliguţă)

Pe Mureş, e prohibiţie.

În aşteptarea deschiderii sezonului la şes, pasionaţii de pescuit şi de peşte proaspăt bat bălţile şi iazurile particulare, unde pescuitul este permis contra unei taxe. E bine! Carasul şi crapul au o foame de speriat după o iarnă lungă şi nici nu sunt plini de grăsime. Dimpotrivă. Au însă icre! Care, spre deosebire de cele ale altor peşti (de exemplu, ştiuca) pot fi consumate şi proaspete.

Reţeta cea mai bună de preparat icre de crap mi-a “servit-o” un lipovean: “Se pune un risipitor să toarne ulei şi un prostovan care să le frece!” Bineînţeles că se mai picură şi câţiva stropi de suc de lămâie şi, dacă vă place, ceapă tocată fin, separat, într-un bol. Sunt foarte bune servite cu o felie de pâine prăjită, peste care am întins un strat subţire de unt bio.

Bun, dar ce facem cu peştii, adică ciortanii şi caraşii? Mie îmi plac foarte mult la grătar, mai ales dacă sunt dolofani (0,5-1 kg. bucata). Dar cum ne descurcăm cu oasele cele multe şi mărunte situate desupra liniei mediane? Veţi vedea!

După ce îi curăţ de solzi, intestine şi branhii, îi şterg cu un şervet de bumbac. (Gurmanzii spun că nu trebuie spălaţi.) Cu un cuţit cu lama fină şi bine ascuţită îi crestez pe ambele părţi până la şira spinării, perpendicular pe aceasta; crestătură după crestătură, la o distanţă de 5-10 milimetri una de alta, de la cap şi până la coadă. Veţi simţi cum oscioarele lungi şi perverse se secţionează. Astfel carnea poate fi consumată fără a avea grija lor.

În continuare, îi sărez după gust şi îi aşez într-un castron pentru o jumătate de oră, timp în care din peşte iese mare parte din gustul şi mirosul neplăcut de baltă.

În timpul acesta, pregătesc grătarul, curăţându-l cu o perie de sârmă, după care îl ung bine cu o bucată de slănină; jarul trebuie să fie de intensitate moderată, persistentă şi constantă.

Personal, prefer mangalul, având grijă să folosesc grătarul după ce cărbunii s-au albit, altfel degajă nişte gaze care dau un gust neplăcut şi sunt toxice.

După ce si-au lăsat zeama aceea de care am vorbit mai sus, îi şterg din nou cu un şervet uscat, îi ung cu suc de lămâie (care are rolul de a ţine “legată” carnea şi a întări pielea) şi apoi îi piperez, după care îi aşez pe grătar, lăsându-i acolo până se desprind singuri, pentru că altfel se rup. Îi întorc pe cealaltă parte şi procedez la fel. După aceea sunt gata, îi putem consuma.

Eu îi prefer cu mămăligă vârtoasă fierbinte şi mujdei simplu de usturoi cu frunze de pătrunjel, toate acestea fiind însoţite de un vin alb, sec şi rece.

Poftă bună!

Guest star!

Mi se şopteşte din culise că ar trebui să mai postez ceva. Dar totodată, mă aşteaptă şi un cocoş de munte, aşa că azi vă voi spune doar atât: am fost guest star la Tanti Jeni (Sărut mâna ei şi Mirunicăi! Salutări cordiale lui Gheorghe, că tare ne este simpatic! :) ). Adică am făcut în deplasare ceea ce-mi place să fac şi acasă. Aş fi vrut să descriu mai pe larg reţetele, dar MiMi mi-a retezat elanul zicând că ieşim din pagină şi plictisim lumea. Din comentarii, rezultă însă că tot eu aveam dreptate. Gelozie de blogger?! :)

mifty mi-a lansat o provocare. La întoarcere, voi încerca să-i dau curs! Documentat, ca la carte! :)