Alexandru Petru Fratean

Pentru cei care nu mă cunosc, fac acum o mărturisire care -vorba nevestei mele- cred că n-o să mă facă deloc simpatic. Printre altele, sunt şi politician de o oarecare anvergură. De aproape paisprezece ani trăiesc precum cei de la Big Brother, în ochii lumii şi a camerelor ascunse. Nu mă plâng, e alegerea mea, deci, suport consecinţele. M-am întrebat de multe ori dacă merită să cheltuiesc atâta timp şi energie pentru aşa ceva. Răspunsul este, în mod paradoxal, da. Pentru că am intrat în politică la îndemnul fostului meu diriginte care-mi zicea că dacă toţi oamenii decenţi consideră politica un domeniu pervertit, o vor face doar nechemaţii şi oportuniştii.

Ne-am săturat să-i auzim pe unii politicieni spunând că România trebuie reformată, când în fond, clasa politică trebuie să fie supusă în primul rând acestui tratament. Eu cred că exemplul personal este, din acest punct de vedere, esenţial. Desfid zicala: “Fă ce zice popa, nu ce face popa!”. Ba să facă “popa” ce trebuie!

Ca politician, îţi exprimi punctul de vedere în cadrul conferinţelor de presă şi a diverselor întâlniri cu publicul. Afirmatiile tale însă, prin asociere cu modul în care se face politică la noi de obicei, sunt (uneori) tratate cu rezervă, ca fiind atinse de lipsă de credibilitate. Asta când nu se întâmplă ca spusele să-ţi fie scoase din context şi interpretate (uneori) după puterea de înţelegere sau interesul celui cu care ai stat de vorbă. Acest lucru se extinde (uneori) şi asupra subiectelor care nu au nicio legătură cu politica. Se ajunge astfel la interpretări eronate, tendenţioase chiar, şi în cazul când vorbeşti, de pildă, despre pasiunile tale de timp liber.

Acum câtva timp însă, mi-am luat inima în dinţi şi mi-am făcut un blog: pe acesta. Sub nume real, pentru că nu am nimic de trecut sub tăcere: nici averi nedeclarate, nici afaceri cu statul, nici impozite neplătite; de ce m-aş ascunde?! Doar lipsa de timp m-a împiedicat să mi-l fac mai demult, pentru că ceea ce mă atrage pe mine la acest tip de comunicare interumană este socializarea într-o zonă a unei sincerităţi aparte, unde pot fi şi ceea ce sunt în afara politicului, adică un om obişnuit. Am găsit aici interlocutori deosebiţi, pe care nu-i cunosc personal, dar care, ca şi mine îsi doresc o lume mai bună, mai calmă, mai sigură, mai predictibilă, mai curată, cu care vorbesc despre lucruri pe care de multe ori nu-mi permit să le abordez nici chiar cu amicii, ca să nu lezez anumite sensibilităţi. Pe blog, pot avea opinii ca oricare trăitor pe melagurile României, fără a fi acuzat de partizanat politic. Aici sunt doar soţ, părinte, bunic, pescar, vânător, bricoleur, inginer, pilot, fotograf, bucătar ocazional etc.

Deunăzi, un amic (nu ştiu de ce-mi vine să-l asociez cu Gog, celebrul personaj al lui Giovanni Papinni), citindu-mi blogul, mi-a spus: “Domnule F., dumneavoastră parcă trăiţi într-o altă lume!”

Aşa să fie, “Gog”!?