Alexandru Petru Fratean

Am primit un comentariu interesant legat de postarea cu vanatoarea cocosului de munte. Cum raspunsul meu ar fi fost prea lung ca sa se incadreze acolo, am decis sa-i raspund separat, aici, domnului X si, implicit, fundatiei Pro Natura in numele careia vorbeste. Iata, mai intai, mesajul:

D-nul Frateanu, in legatura cu mentinerea echilibrului biologic al sistemului, de boli, pradatori, defrisari masive, braconaj ati auzit cumva? sau trebuie un brav puscas cu o arma performanta,trezit cu noaptea in cap si 2 tuici la bord sa lichideze o minunatie a naturii? poate incercati vanatoarea cu aparatul foto si afisati o poza pe perete in loc de capul animalului.Noroc”

Pe de alta parte, as fi fericit daca asociatiile ecologiste din Romania ar ajunge sa aiba forta si eficienta Green Peace-ului, celebra in lupta pentru salvarea balenelor si nu numai. In acest context, ma intreb daca in afara de declaratii, comentarii, cheltuirea diverselor finantari, actiuni de imagine, se mai intimpla ceva din partea asociatiilor romanesti. Daca da, nu se prea vede…

Defrisarile, cainii fara stapan de pe terenurile de vanatoare, braconajul, poluarea, ATV-urile, turmele de oi si cainii lor, omul iresponsabil in ultima instanta, toate acestea distrug ceea ce cu emfaza se declara ca trebuie protejat. Ma intreb cand vor fi in stare institutiile statului si societatea civila sa puna piciorul in prag!?

Ca vanator , imi place sa cred ca ma situez in categoria celor cu dragoste fata de natura si animalele salbatice. Avem in padurile, muntii si campiile noastre, chiar din abundenta, unele specii pe care cei mai multi europeni le vad doar in poze (urs, lup, ras, capra neagra s.a.) Pentru ca sa ne bucuram de ele in continuare, toate acestea au nevoie de protectie si ingrijire!

Imi amintesc de zecile de de iesiri in teren “fara glont pe teava” pentru a vedea ce mai fac salbaticiunile, de intalnirile uneori induiosatoare sau, dimpotriva, inspaimantatoare cu acestea.

(Răspund astfel doleantei domnului Adi Feri de a prezenta si cateva trofee doar fotografice. )

Dar si de tonele de fan urcate iarna pe ger si zapada pana la brau la hranitorile ciutelor si cerbilor, la sutele de saci cu porumb carate in spate de vanatori şi paznici de vanatoare pentru hrana scroafelor cu purcei, la bolovanii de sare pusi pentru sanatatea ierbivorelor, la caii accidentati irecuperabil cumparati de la tarani pentru hrana ursilor, la “vanatorile” nocturne si riscante de prindere a braconierilor, la carutele cu PET-uri si alte gunoaie stinse in urma excursionistilor care cred ca pieptul de pui creste in congelator, la vinatoriile legale de vulpi in exces si ciini salbaticiti, care nu fac parte din ecosistem. Stiati ca o familie dintre acestia din urma consuma un ied sau un purcel pe zi, 5-10 pui de iepuri ori fazan? Sa ii lasam s-o faca mai departe?

Daca esti vanator adevarat faci toate acestea, inclusiv presiuni si propuneri legislative pentru protejarea vanatului si a ecosistemelor. Focul asupra unui animal se trage rar, legal si foarte bine justificat. Cunosc vanatori, printre care ma numar si eu, care -iesind regulat in teren- nu au tras niciun foc de arma cate un sezon intreg.

Lansez astfel o provocare tuturor asociatiilor ecologiste sau ale iubitorilor de animale si natura ai caror membri, probabil, nu stiu aceste lucruri, dar cred sincer in ideea nobila ca fauna Romaniei trebuie salvata pana nu e prea tirziu. Cred ca impreuna, si nu unii impotriva celorlalti, putem face CEVA in acest sens!